Migrați la Swift 6 când lucrați deja în codul respectiv

Migrarea la Swift 6 își are locul în planul de mentenanță al aplicației. Pentru un produs existent, punctul de plecare rezonabil este inventarul dependențelor și al modulelor. Urmează o migrare restrânsă, legată de o lucrare deja necesară. O propunere de rescriere a întregii aplicații trebuie justificată separat.

Motivul pentru verificări mai stricte ale concurenței este serios: starea modificabilă devine greu de urmărit când mai multe sarcini o pot accesa. Avantajul verificărilor nu stabilește însă costul sau urgența migrării unei anumite aplicații. Proprietarul are nevoie de un plan care să lege schimbările tehnice de continuarea livrărilor.

Anunțul trebuie așezat la data corectă

Apple a discutat despre Swift 6 în anunțul pentru dezvoltatori din 10 iunie 2024. Data se află la sfârșitul perioadei editoriale începute pe 5 iunie. Anunțul prezenta direcția și instrumentele, fără să dovedească migrarea vreunei aplicații existente.

Sesiunea WWDC24 despre migrare arată adoptarea treptată, pe module. Separă și activarea verificării complete a concurenței în modul Swift 5 de activarea modului de limbaj Swift 6. Sunt etape diferite. Estimarea trebuie să precizeze pe care o promite.

Recomandările actuale trebuie raportate la instrumentele folosite efectiv în proiect. Copierea setărilor dintr-o prezentare din 2024 într-un proiect mai nou, fără examinarea setărilor de izolare, nu este o practică bună de mentenanță. Nici disponibilitatea unui compilator nou nu înseamnă că aplicația folosește peste tot modul de limbaj corespunzător.

Identificați limitele înainte să numărați avertismentele

Porniți de la componentele compilate separat, modulele comune și pachetele externe. Notați care sunt întreținute, pentru care aveți codul-sursă și care sunt livrate doar în formă binară. Identificați codul care apelează interfețe mai vechi, bazate pe funcții de răspuns, sau componente pe care echipa nu le poate modifica.

Inventarul influențează ordinea migrării. Un avertisment într-un modul mic, controlat de echipă, este diferit de un contract incert într-o dependență abandonată. În al doilea caz poate fi nevoie de un strat de adaptare, de înlocuire sau de documentarea unei presupuneri la limita dintre componente. Variantele implică riscuri și eforturi diferite.

Nu împărțiți numărul avertismentelor la un număr presupus de rezolvări pe zi. Mai multe mesaje pot proveni din aceeași decizie despre starea comună. Invers, un singur avertisment la o limită folosită în multe locuri poate cere o investigație atentă. Numărul ajută la urmărirea unui modul cunoscut, nu la evaluarea unei aplicații necunoscute.

O primă sarcină bună produce inventarul și o migrare de probă, bine delimitată. Alegeți un modul al cărui comportament este înțeles și ale cărui dependențe externe pot fi examinate. Nu trebuie să fie cel mai mic, dacă acesta spune prea puțin despre dificultățile următoare.

Legați migrarea de o schimbare reală a produsului

O schimbare planificată la sincronizare sau la încărcarea datelor poate cere deja citirea codului concurent relevant. Este un moment potrivit pentru clarificarea izolării, cât timp echipa înțelege contextul. Evitați astfel redescoperirea repetată a acelorași presupuneri în lucrări separate.

Delimitați explicit intervenția. Implementarea unei funcții pentru client și migrarea întregii aplicații în aceeași modificare îngreunează verificarea și diagnosticarea. Stabiliți limita migrării, păstrați comportamentul urmărit și explicați ce module vecine rămân neschimbate. Programați o etapă nouă când există un motiv să lucrați în acel cod.

Există excepții. Un defect de concurență confirmat, schimbarea unei dependențe care blochează lucrul sau o cerință a instrumentelor de dezvoltare pot justifica o migrare dedicată. Așteptarea unei funcții fără legătură poate costa mai mult. Momentul trebuie ales după un risc concret sau o nevoie de livrare, nu după noutatea versiunii de limbaj.

Dispariția avertismentului nu încheie verificarea

Mesajele compilatorului pot conduce la o responsabilitate mai clară pentru datele modificabile. Pot și tenta o echipă grăbită să dezactiveze verificări fără să rezolve presupunerea din spatele lor. O declarație @unchecked Sendable, care ocolește verificarea respectivă, trebuie tratată ca o afirmație pe care dezvoltatorul o explică, nu ca o metodă obișnuită de a obține o compilare reușită.

Cereți să vi se arate ce protejează datele, unde se aplică protecția și de ce apelanții nu o pot ocoli. Dacă explicația se bazează pe comportamentul unei biblioteci, consemnați versiunea și contractul relevant. Presupunerile nejustificate la limitele externe restrâng ce poate demonstra compilatorul.

Și garanția are un domeniu precis. Verificarea accesului concurent la date nu dovedește că aplicația execută operația corectă pentru afacere, nu se blochează niciodată sau afișează rezultatele în ordinea dorită. Memoria poate fi accesată sigur, iar un răspuns vechi poate totuși înlocui pe ecran unul mai nou. Păstrați verificările de comportament alături de cele ale compilatorului.

Pentru modulul migrat, cereți dovezi din proiectul real: compilare reușită în configurația dorită, analiza excepțiilor de la verificare și controale ale comportamentului relevant. Aceste condiții de acceptare trebuie demonstrate cu instrumentele aplicației respective.

O estimare pe care proprietarul o poate evalua

Estimarea ar trebui să separe analiza inițială, migrarea unei componente reprezentative și restul etapelor. Trebuie să explice ce presupuneri despre dependențe pot schimba prețul. Proprietarul primește astfel un punct de decizie înainte să autorizeze un efort extins.

Cel mai puternic argument pentru un program dedicat este consecvența. O echipă rămasă permanent între moduri poate acumula limite dificil de gestionat și muncă amânată. Migrarea treptată are nevoie, așadar, de un responsabil și de un criteriu de încheiere. „Rezolvăm avertismentele când avem timp” nu este un plan.

Pentru o aplicație mică și stabilă, prioritatea inițială poate fi înlocuirea unei dependențe fără suport. Pentru una dezvoltată activ, modulele noi pot respecta verificările stricte, în timp ce cele existente urmează un calendar. Niciuna dintre decizii nu rezultă numai din vechimea aplicației.

Într-un proiect de aplicație iPhone, cereți harta modulelor și prima etapă care poate fi verificată separat. Bugetați migrarea ca mentenanță care protejează schimbările viitoare. Aprobați o rescriere numai după evaluarea costurilor și avantajelor ei mai largi, separat de adoptarea Swift 6.